Pentru diferite tipuri de proiecte sunt diferite elemente de siguranță a construcțiilor, ce nu trebuie scăpate din vedere. Dedicăm acest capitol acestei probleme, datorită faptului, că mulți arhitecți, constructori, beneficiari sau chiar firme de montaj, nu respectă în niciun fel aceste norme de siguranță și periclitează viața, nu numai a utilizatorilor, dar în unele cazuri și a altora. Astfel dorim să tragem un semnal de alarmă pentru toți cei implicați, că montajul diferitelor lucrări (mai ales de sticlă sau cu sticlă), nefiind suficient reglementată și verificată în România, se face doar în funcție de preț și design, lucru foarte greșit. Vom explica în următoarele, pe categorii și de ce, riscurile implicate și posibilitățile de accident.
Atragem totodată atenția tuturor care contractează diferite lucrări (beneficiari, antreprenori), că ar fi bine ca toate lucrările să fie efectuate de firme cu experiență, cu expertiză și personal adecvat, cu materiale cât mai calitative și să se informeze în prealabil la ce riscuri se expun, respectiv la ce riscuri îi expun pe alții.
Tratăm astfel diferitele tipuri de lucrări, în funcție de categorie, în ordinea importanței factorului de siguranță:
Sticla în sine este un material foarte rezistent, dar casant și mai ales periculos. Sticla este din ce în ce mai folosită atât în aplicații particulare cât și în aplicații publice, de aceea toate sticlele folosite trebuie să corespundă unor cerințe și norme de siguranță care să elimine posibilitatea unor accidente sau întămplări nefericite.
Sticla poate fi prelucrată și tratată, astfel fiindu-i crescută rezistența, exact ca unor alte materiale. Detaliem tipurile de sticlă și procedeele prin care acestea pot fi făcute mai rezistente.
Sticla laminată simplă (nesecurizată) este un tip de sticlă care are folie interioară din fabrică, care poate fi prelucrată. Rezistența acesteia este egală cu rezistența unei singure foi de sticlă de aceeași grosime, diferența între ele, este faptul că în caz de spargere a sticlei ea nu va cădea. Se mai numește și antiefracție.
Prin securizare sticla intră într-un cuptor de securizare (încălzire și răcire), prin care va crește rezistența de 5-6 ori.
Prin laminare înțelegem un procedeu de lipire a două sau mai multe foi de sticlă (ele pot fi și securizate înainte pentru a a vea rezistență mai mare) cu folie. Sunt mai multe procedee sau tipuri de folii, dar principiul general este și în acest caz un cuptor, ca și în cazul securizării. Sticlele fiind lipite, dacă se sparge una (sau chiar ambele foi), nu vor cădea cioburi de sticlă. Dacă se sparge o singură foaie, cealaltă poate susține (nu se va întampla neapărat acest lucru) momentan și această sticlă.
Astfel pentru construcțiile de sticlă de fațadă sau de interior , pentru cabine de duș, pentru uși se folosesc uzual sticle securizate, pentru balustrade, pardoseli, copertine și alte construcții speciale se folosesc sticle securizate și laminate.
Balustrada fiind un element de maximă siguranță, care pune direct în pericol utilizatorii, trebuie alese foarte minuțios și responsabil tipurile de balustradă montate. Indiferent dacă vorbim de balustrade metalice, de lemn sau sticlă, ori combinații ale acestora, balustradele și parapeții trebuie să fie foarte rezistenți, inclusiv la efectele meteorologice (dacă sunt de exterior). Să luăm elementele separat:
-baza de prindere și tipuri de prindere: baza pe care se prind balustradele (de orice fel) trebuie să fie cât mai rigide și rezistente (metal sau beton), fără alte acoperiri sau izolări. Este exclusă prinderea pe cărămidă, polistiren, izolații termo sau hidro, acoperiri de lemn, sau orice alt material moale. Susținerea principală (talpă, șină sau picior) a oricărui tip de balustradă trebuie montată direct pe beton sau structuri metalice. Nici chiar grinzile de lemn nu sunt corespunzătoare, acestea modificăndu-se foarte ușor de la greutate.
Prinderile și elementele de asamblare (dibluri, conexpanduri, tije, etc.) trebuie să fie dimensionate în așa fel încât să susțină atât greutatea proprie a balustradei, cât și încărcarea maximă posibil teoretic. De asemenea trebuie să fie rezistente la coroziune și de o calitate superioară. Dacă sunt prinderi punctale, acestea trebuie să fie cu o grosime minimă a tijelor sau șuruburilor, destul de rezistente la încărcări superioare.
Sticla
Dacă sunt implicate balustrade din sticlă sau balustrade cu sticlă, este foarte mare nevoie de alegerea ei în așa fel încât în caz de orice întămplare nefericită să se elimine orice posibilitate de accident. Astfel, pentru balustradă singura variantă corectă de sticlă acceptabilă este sticla duplex securizată și laminată. Este strict interzisă folosirea sticlei simple securizate (monolit), deoarece chiar dacă sticlă securizată este mai rezistentă de 5-6 ori decât sticla normală, aceasta totuși este ușor de spart dacă este lovită pe canturi mai ales. Sticla laminată, fiind din două (minim) straturi lipite cu folie…nu este așa periculoasă ca și sticla monolit, din cauză că la spargerea unei foi, sticla va rămâne pe loc, se evită căderea imediată. Cu sticlă laminată și securizată obținem o sticlă foarte rezistentă, care chiar dacă se sparge, dar va rămâne pe loc.
În cazuri excepționale, pe balustrade cu contur metalic…la etaje nu foarte înalte, se pot folosi doar sticle laminate simple (nesecurizate), dar doar în cazul existenței conturului metalic și a mâinii curente.
Pericole
În cazul balustradelor pericolele cele mai mari sunt atât pentru persoanele de sub balustrade cât și pentru cele care se sprijină pe ele. La ce pericole ne expunem dacă nu alegem sticla sau materialele potrivite:
-spargerea sticlei (dacă alegem securizată simplă sau chiar laminată simplă) și cădere în gol.
-ruperea balustradelor dacă nu sunt prinse cum trebuie în structuri rezistente și cu elemente de asamblare destul de solide. Cădere în gol și pericol pentru cei de sub.
-cădere în gol pentru cei de sus, în cazul alegerii înălțimii de parapet insuficient de mari sau potrivite etajelor.
Studiu de caz (un accident ipotetic)
Exemplificăm printr-un caz, cu o locuință la etajul 4 al unui bloc, unde există montată o balustradă metalică cu picioare și între picioare sticlă securizată de 8 mm (foarte folosit sistemul – greșit și periculos). Un copil de 2 ani se joacă cu diferite lucruri pe balcon, să luăm un exemplu banal, o vază, și un aceasta lovește sticla și o sparge. Fiind sticlă securizată, aceasta cade cioburi, dar dacă sunt persoane dedesubt, ele vor suferi răni grave. Copilul încercând să prindă vaza care a spart geamul poate cădea ușor prin gaura lăsată de geamul spart. Oare merită toate aceste riscuri? Trebuie să reflecte asupra acestui aspect atât cumpărătorii de construcții, cât și arhitecții, constructorii și mai ales cei care montează balustradele.
Poate un element de construcție de sticlă care prezintă pericol major este pardoseala de sticlă. Nu sunt foarte multe variante și nici multe tipuri de prinderi, dar aici trebuie avută în vedere periculozitatea de cădere în gol în cazul spargerii sticlei, cu cât este construcția mai înaltă, cu atât crește mai tare riscul de accident fatal. Să luăm elementele separat:
-baza de prindere și tipuri de prindere: baza pe care se prind pardoselile de sticlă trebuie să fie foarte solidă (de obicei structuri metalice pe care se montează un material mai moale pentru a culca sticla), preferabil ca sticla să culce pe toate laturile. Dacă sticla izoleayă și termic, atunci trebuie izolate bine marginile pentru a evita infiltrațiile de apă.
Prinderile și elementele de asamblare (dibluri, conexpanduri, tije, etc.) trebuie să fie dimensionate în așa fel încât să susțină atât greutatea proprie a structurii și podelei, cât și încărcarea maximă posibil teoretic. De asemenea trebuie să fie rezistente la coroziune și de o calitate superioară.
Sticla
Singura variantă de sticlă acceptată în cazul pardoselilor este cea securizată și laminată multistrat, în funcție de suprafață și încărcarea maxim posibilă, aceasta poate fi 12+12 mm, dar ideal ar fi 10+10+10 mm grosime. pentru deschideri mai mari trebuie chiar grosimi și mai mari, trebuie făcute calcule statice speciale.
Atenție și la greutatea proprie a sticlei: datorită faptului că sticla în sine este grea, la pardoselile de sticlă, în punctul de mijloc vor avea o încovoiere, care în cazul în care sticla este la exterior…va fi un bazin de apă.
Pericole
Podelele de sticlă sunt extrem de periculoase, având în vedere că problemele lor pun în mod direct viața utilizatorilor în pericol. Este deci foarte important ca structura de rezistență să fie destul de solidă, dar și grosimea și componența sticlei.
Studiu de caz (un accident ipotetic)
Luăm cazul unui pod cu pardoseală de sticlă deasupra unei văi, pe care se plimbă mulți oameni, iar unul dintre scapă pe jos un aparat de fotografiat metalic care sparge sticla. Dacă sticla nu este de grosime și componență corespunzătoare, să zicem s-a folosit sticlă 12+12 mm, în loc de 10+10+10 mm, primul strat se sparge, iar celălalt nu este suficient de puternic pentru a susține pietonii și se va sparge și aceea, evident cu urmări catastrofale, probabil letale.
Copertinele de sticlă, chiar dacă nu contribuie direct la siguranța și protecția directă a utilizatorilor, sunt totuși niște elemente de construcții extrem de periculoase, din cauza faptului că se pot desprinde sau sparge și pot cauza chiar decese. Chiar dacă ele au doar rol de protecție împotriva efectelor meteo, totuși pot fi foarte periculoas. Asemeni balustradelor și pardoselilor și aici sunt foarte importante toate elementele de prindere și componența sticlei. Să luăm elementele separat:
-baza de prindere și tipuri de prindere: baza de prindere este de obicei o structură metalică, de lemn, beton sau poate alt material sau direct un perete (dacă copertina se prinde de exemplu cu tiranți). Acestea trebuie să fie toate extrem de rezistente, calculate pentru greutatea proprie cît și pentru încărcări de zăpadă.
Tipurile de prindere pot fi atât prinderi punctuale, cât și structuri, profile sau alt fel de prinderi confecționate sau combinații ale acestora. Foarte importantă este calitatea acestora, să fie de calitate superioară (de obicei oțel inoxidabil), rezistente la intemperii și montate foarte bine. În cazul copertinelor montate pe perete baza de montaj trebuie să fie structură de beton sau metal, este exclus montajul în cărămidă, polistiren sau placări de lemn sau alte materiale.
Prinderile și elementele de asamblare (dibluri, conexpanduri, tije, etc.) trebuie să fie dimensionate în așa fel încât să susțină atât greutatea proprie a balustradei, cât și încărcarea maximă posibil teoretic. De asemenea trebuie să fie rezistente la coroziune și de o calitate superioară. Dacă sunt prinderi punctale, acestea trebuie să fie cu o grosime minimă a tijelor sau șuruburilor, destul de rezistente la încărcări superioare.
Atenție și la greutatea proprie a sticlei: datorită faptului că sticla în sine este grea, la copertinele de sticlă montate fără înclinație sau cu înclinație mică, în punctul de mijloc vor avea o încovoiere, care în cazul în care sticla este la exterior…va fi un bazin de apă.
Sticla
Sticla trebuie să fie și în acest caz neapărat securizată și laminată, deoarece, în cazul în care se întâmplă cumva ca sticla să se spargă, aceasta să nu cadă pe utilizatorii de sub. Grosimea va fi determinată (ar trebui făcute calcule statice pentru fiecare caz în parte) de suprafață, mod de prindere și mai multe elemente, dar compoziția ei neapaărat duplex securizat.
Pericole
Copertinele de sticlă sunt extrem de periculoase, având în vedere că problemele lor pun în mod direct viața utilizatorilor în pericol, în caz de spargere sticla cade direct în capul trecătorilor.
Studiu de caz (un accident ipotetic)
Luăm cazul unei stații de autobuz, cu copertină montată pe post de acoperiș, cu sticlă securizată de 10 mm (greșeală foarte frecventă de alegere a sticlei), vine o grindină serioasă, oameni sub copertină… copertina se sparge la acțiunea grindinei și cade peste oameni, cu urmări serioase. Chiar dorim așa ceva?
Cele mai uzuale și folosite lucrări de sticlă sunt vitrinele, compartimentările și ușile de sticlă. Chiar dacă acestea se montează relativ standard și destul de simplu, sunt totuși niște elemente de luat în considerare pentru siguranță. Majoritatea acestor construcții de sticlă se prind mai ales în partea superioară, unde trebuie să fie un plafon sau gol destul de rezistent pentru susținerea atât a vitrinei cât și a unei potențiale acțiuni a unor persoane care se rezemă de aceste vitrine.
-baza de prindere și tipuri de prindere: trebuie să fie o structură destul de rezistentă, mai ales în cazul ușilor glisante și batanta, beton, metal sau gips-carton întărit masiv (este exclusă prinderea în gips-carton simplu, tavan casetat sau alte asemenea structuri fără substructuri metalice destul de rezistente pentru a susține vitrinele, ușile și mai ales acționarea continuă a lor – suruburile la pivoții de ușă pot largi găurile și ușa poate să cadă)
Prinderile și elementele de asamblare (dibluri, suruburi, conexpanduri, etc.) trebuie să fie de calitate bună, montate la intervale suficient de mici pentru a oferi siguranța necesară.
Sticla
De obicei se folosește sticlă securizată de 8,10,12 mm, doar epntru vitrinele mari sau pentru siguranță sporită sticle laminate și securizate. În cazurile în care sticlele sunt în rame perimetral, cu montaj fără cleme de strângere, atunci se pot folosi și sticle laminate simple, dar cu grosime indicată de producătorii de sisteme de profile.
Profile
La vitrine cea mai importantă parte este tipul de profil, mai ales cel folosit în partea superioară. Sunt sisteme de producător care indică montaj cu profile tip U (dintr-o bucată sau cu clipsuri) atât sus cât și jos, acestea sunt potrivite , doar dacă se respectă dimensionarea sticlei și indicațiile din sistem.
Pericole
Pericolul este evident căderea și spargerea ușilor sau a sticlelor fixe, care pot accidenta grav utilizatorii.
Cazuri de posibile accidente
În cazul în care o vitrină fixă se montează cu profile U de 20 mm de exemplu sus și jos, există posibilitatea foarte mare ca în cazul în care cineva se rezemă de sticlă, aceasta fiind flexibilă, pur și simplu să cadă afară din profile.
O altă greșeală uzuală de montaj este în goluri sau tavane de gips carton. Să luăm de exemplu o ușă cu amortizor de pardoseală care se montează într-un gol, iar pivotul de sus este prins în gips-carton întărit cu profile UA. Ușa deschizându-se de multe ori, șuruburile sun supuse unor forțe și vor lărgi gaura de prindere (profilul UA fiind destul de subțire), șuruburile pot cădea și ușa să se spargă.
O altă greșeală de montaj este de fapt o greșeală de montaj…pentru a avea posibilități de reglare mai mari, mulți montatori lasă goluri prea mari între sticle, lucru care poate duce la accidente, să cadă ușa din feroneria de surpalumină de exemplu.
Atenție la aceste detalii, puteți evita accidente, service și neplăceri.
Cabinele de duș sunt niște construcții uzuale din sticlă, unde de obicei se fac doar două greșeli majore, de aceea vom trata pe scurt și la obiect acest capitol.
Sticla
Se folosește sticlă securizată, de obicei 8 sau 10 mm grosime. Se pot folosi sticle laminate și securizate pentru siguranță sporită.
Atenție la greșelile de montaj
Sunt două greșeli majore în montajul cabinelor de duș, și anume toate sticlele fixe din cabinele de duș (inclusiv paravanele de duș simple) trebuie rigidizate în partea superioară pe colțul care rămâne în aer, deoarece acestea se mișcă și în cazul în care cineva alunecă și se ține de sticlă, aceasta se va sparge și va cauza tăierea persoanei.
A doua mare greșeală este montajul părților fixe în profile U și pe lateral, mai ales cu garnituri de cauciuc. Este greșit din mai multe puncte de vedere, în primul rând garnitura de cauciuc va “îmbătrâni” repede din cauza apei calde/reci, sticla fiind prinsă în profil U nu va prezenta siguranță, ea fiind în pericol să cadă efectiv afară din profil. Soluția corectă este montajul părților fixe cu cleme de prindere a sticlei. Dacă totuși se montează profil pe lateral, atunci sticla trebuie lipită în profil.
Sfat practic
Deși nu se pune problema să afecteze siguranța directă a utilizatorilor, un sfat practic vă poate salva de la neplăceri și cheltuieli inutile: profilele U de sub părțile fixe (inclusiv paravane de duș) să nu fie găurite și prinse cu șuruburi pe jos, ci doar lipite (aici intervine obligativitatea montajului cu pe lateral cu cleme sau pridneri punctuale) pentru a evita infiltrațiile de apă în aceste găuri!
